Placinte

Conform dictonului "La placinte inainte, la razboi inapoi" romanul si nu numai el este dependent de placinte.
Trebuie sa spun ca in ultima vreme nu este o mandrie, pe plan international, sa spui ca esti roman... si cum sunt roman imi cam plac placintele.
Sunt dependent si manipulabil prin placinte. Ma uit in oglinda si sunt sigur ca sunt.
Toti am avut bunici. Media e de vreo patru bunici. Din patru bunici iubitori de copii zvapaiati sigur era macar unul care ne-a marcat copilaria.
Bunica mea din partea tatalui face cele mai bune placinte cu mere. Niciodata si cand zic niciodata, o zic cu o oarecare tristete (dependenta isi zice cuvantul) si oricat de insistent am fost nu am reusit sa obtin placinte cu aceeasi incarcatura organoleptica - adica gust. Oricat am stresat si am exploatat ca placintele alea nu au fost nici unele.
Cele doua straturi de coca ce strangeau intre ele un brau de mere rase lasate sa musteasca un pic in sucul propriu cu un pic de zahar... Muscatura din bucatica patrata a placintei si zaharul praf care desi usor presarat pe deasupra il simteam in nari si asteptam apoi sa le contopesc.
Imi aduc aminte de febrila asteptare ce se desfasura cand venea un pachet prin posta. Cutia de carton ce era numai a mea. Dadeam la o parte hartia cerata aruncand arome si pregatindu-ma pentru ceea ce urma. Prima bucatica din coltul drept..jos. Intotdeauna. Si era de fiecare data aceeasi exaltare. Si niciodata nu a fost sub ceea ce asteptam.
Am o teorie despre bucatarii si bucatarese. Din pct de vedere al compozitiei si al surprizei bucatarii sunt mult deosebiti fata de bucatarese , ele in schimb reusesc sa iti reproduca aceeasi senzatie de fiecare data.

Second place.... Placinta de dovleac...ei da aceasta imfama placinta , aceasta cenusareasa pentru mine este locul doi in preferinte. Cine vrea sa manance alka sau chocotoff...sa iasa acum pe usa din fata cu capul plecat. Nu vorbim despre chimicale acum. Nici de preferintele tale. Acum sunt ale mele. Si placinta cu dovleac dulce in foietaj este a doua minune a vietii mele.

Placinta cu praz/spanac...chiar cea machedoneasca. Impropriu puse toate la un loc....dar astea se ingramadesc toate pe locul trei si au un singur atribut.... deosebit.
Deosebita este placinta "cu ierburi" cu iaurt de capra...la masa cu un prieten intre doua containere.

Iubirea intangibila sau placinta cu carne. (prietenii stiu de ce intangibila) Este acea senzatie in care cineva iti povesteste despre ea... si iti place ce asculti. Este frumoasa despre care iti povesteste un prieten cu ardoare si pasiune. Este frumoasa ptr care simti o usoara urma de invidie...si te bucuri pentru prietenul ce o tine in mana.

Si mai sunt si altele....

Invata-ti sa gatiti pentru persoana iubita. Si daca ea va trateaza numai cu cartofi prajiti si supa chinezeasca de plic... si daca se merita gatiti voi..da voi ....macho barbatii lumii face-ti-o.
Se merita sa gatesti pentru persoana iubita..... fie si o placinta.

Vreau placinta.